Alexandru Philippide

Alexandru A. Philippide (1 aprilie 1900, Iaşi – 8 februarie 1979, Bucureşti) este un poet, eseist şi traducător. A semnat, mare parte a activităţii, ca Al. Philippide. În cadrul literaturii interbelice, scriitorul face notă distinctă, nefiind implicat în polemicile între modernism şi tradiţionalism. Preocupat de arta literară ca manifestare a umanismului şi a spiritului creator, autorul a fost considerat totuşi un avangardist de către E. Lovinescu, din considerente de organizare a liricii într-o avalanşă de imagini. Deşi un cărturar de mare anvergură, foarte bun cunoscător al literaturilor franceză, germană şi rusă, Al. Philippide a fost şi un om implicat în viaţa politică, fiind editorialist, în 1945, la ziarul Victoria, îndrumat de către Uniunea Patrioţilor, organizaţia patronată de către Partidul Comunist Român. După 1947 a fost marginalizat, câştigând din traduceri şi din stilizări. A fost ales membru titular al Academiei Române în 1963. A fost laureat cu Premiul „Herder” în 1967, În 1977, Uniunea Scriitorilor i-a decernat Premiul pentru întreaga activitate. Opere: Aur sterp (1922, debut); Studii şi portrete literare (1963); Monolog în Babilon (1967).

Manuscrise:

Nu există încă manuscrise încărcate. Vă rugăm reveniți.