Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu (27 noiembrie 1884, Pârscov, judeţul Buzău - 26 aprilie 1963, Bucureşti) este un medic, poet, prozator şi dramaturg. Marea partea a carierei literare a semnat V. Voiculescu. De profesie medic, scriitorul s-a implicat într-o muncă asiduă de popularizare a remediilor naturiste, prin emisiuni susţinute la Societatea Română de Radiodifuziune. Tot aici, a coordonat proiectul „Revista literară radio”. A fost încadrat la Radiodifuziunea română între 1930 şi 1945, când a fost epurat de administraţia procomunistă a ţării. În anul epurării, a început să se apropie de mişcarea mistică „Rugul aprins”, organizată la Mănăstirea Antim din Bucureşti. Gruparea, acuzată de autorităţile prosovietice pentru orientare „legionară”, a fost destrămată în 1958, prin arestarea membrilor, printre care: Sandu Tudor (poetul care, călugărit, îşi luase numele de ieroschimnicul Daniil), Adrian Făgeţeanu, Benedict Ghiuş, Arsenie Papacioc sau Sofian Boghiu. Arestat în 1958, poetul este eliberat din puşcărie în 1962. Există decalaje mari în activitatea lui V. Voiculescu de până la anul 1945 şi ceea ce a urmat după. A debutat cu volumul Poeme (1916), de factură tradiţională, în anul când Ion Pillat îngrijea placheta Plumb, semnată de George Bacovia (exponent al simbolismului şi al expresionismului). În 1927, când Arghezi debuta cu o culegere eclectică, intitulată Cuvinte potrivite, V. Voiculescu trecea în registrul tradiţionalismului ortodoxist, publicând Poeme cu îngeri. După al Doilea Război Mondial, V. Voiculescu scrie o serie de capodopere: proze scurte (reunite postum în volumele Povestirii, I-II, 1966) şi culegerea manuscrisă Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de... (1964, tot după moartea scriitorului).

Manuscrise:

Nu există încă manuscrise încărcate. Vă rugăm reveniți.