Ion Barbu

Ion barbu

Ion Barbu, pseudonimul literar al lui Dan Barbilian (19 martie 1895, Câmpulung Muscel, judeţul Argeş - 11 august 1961, Bucureşti) a fost poet, eseist, traducă­tor şi matematician. În geometrie, a teoretizat „spaţiile Barbilian”. Cariera lui literară, începută în 1918, culminând şi încheindu-se odată cu publicarea volumului Joc secund (1930), a pornit dintr-un pariu din adolescenţă, făcut cu Tudor Vianu. Colegi la Liceul „Sf. Sava” Capitală, elevul Barbilian i-a promis viitorului critic faptul că îl va determina să-i consacre un studiu referitor la propria măiestrie poetică. Lucrul s-a întâmplat în cele din urmă, pentru Tudor Vianu a tipărit monografia Ion Barbu (1935). În 1921, Ion Barbu a publicat placheta După melci, percepută eronat ca o lucrare destinată copiilor. Poetul a purtat numeroase polemici, printre adversarii lui notorii numărându-se Tudor Arghezi şi E. Lovinescu. De Tudor Arghezi l-a legat totuşi bucuria de a creşte câini. I-a admirat, dintre contemporani, pe Lucian Blaga şi pe Mateiu Caragiale, dar şi pe un autor neglijabil ca Emanoil Bucuţa. În toamna lui 1940 a colaborat în presa legionară, închinându-i un poem lui Adolf Hitler. În timpul rebeliunii legionare, 21-23 ianuarie 1941, se pare că, întâlnindu-se cu Oscar Lemnaru – unul dintre specialiştii redutabili ai calamburului – acesta din urmă ar fi glumit pe seama faptului că, pe o vreme geroasă, poetul purta, pe deasupra unui cojoc, cămaşa verde a Mişcării. Replica lui Oscar Lemnaru ar fi sunat astfel: Maestre, Co-joc secund!...

Manuscrise:

Nu există încă manuscrise încărcate. Vă rugăm reveniți.