Vasile Alecsandri

Vasile alecsandri

Anul naşterii celui mai reprezentativ scriitor paşoptist a rămas o controversă. S-au vehiculat trei variante: 1818, 1819 şi 1821. În dicţionarele de specialitate, figurează că a trăit între 14 iunie 1818 (Bacău) şi 22 august 1890 (Mirceşti). Alecsandri ilustrează epoca începuturilor literaturii române în sens modern, contribuind la statornicirea unei mulţimi de specii romantice în spaţiul românesc. Este cunoscut faptul că poetul a impus în circulaţie cea mai cunoscută baladă populară a noastră, respectiv Mioriţa. Activitatea lui prodigioasă, indispensabilă pentru mediul cultural din perioada 1840-1890, a dus, în plan politic, la două realizări. În 1858-1859, numele lui a fost vehiculat ca posibil candidat cu şanse la obţinerea domniei Moldovei. Scriitorul s-a retras, susţinându-l pe viitorul ales, Al. I. Cuza, care, după dubla alegere, din 5 şi din 24 ianuarie 1859, a unit cele două Principate. În 1881, când Carol I a fost încoronat ca monarh al României, Alecsandri a compus Imnul regal român, intonat prima dată în 1884, pe muzica lui Eduard Hübsch. Cunoscut şi ca Trăiască Regele, cântecul a fost intonat până în 1948. În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iași și și-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al activității sale literare și va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcții tehnice: comedia străină și drama istorică. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău iar în februarie 1841, Cinovnicul și modista, ambele preluate după piese străine.

Manuscrise:

Pasteluri 92 pagini

Fotomontaje 13 pagini